Lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate. Cultura lavandei in Romania este relativ recenta. Lavandula este un subarbust cu o înălţime de până la 50 cm cu tulpini subtiri si lemnoase, frunze mici de un verde-cenusiu, flori liliachii-rosietice si cu radacina lignificata, groasa pana la 2-3 cm.

Despre Lavanda

31 decembrie 2016Comentariile sunt închise pentru Despre Lavanda

Despre Lavanda

Lavanda este o planta aromatica cunoscuta si utilizata inca din antichitate. Cultura lavandei in Romania este relativ recenta. Lavandula este un subarbust cu o înălţime de până la 50 cm cu tulpini subtiri si lemnoase, frunze mici de un verde-cenusiu, flori liliachii-rosietice si cu radacina lignificata, groasa pana la 2-3 cm.

In primul an după plantare, lavanda dezvolta radacina principala mai mult in profunzime, ajungand, in funcţie de tipul de sol, până la 1,20 m, iar dupa 5 ani până la 2,80 m la plantele obtinute prin butasi inradacinati si pana la 2,20 m adancime la rasadul produs pe cale generativa, prin seminte. Profunzimea si bogatia sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta. Tulpina ramificata puternic la baza formeaza o tufa aproape globuloasa, semisferica, inalta de 30-70 cm sau mai inalta. Tulpina batrana este bruna, cu scoarta exfoliata, iar tulpinile (ramificatiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente. Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm si prezinta frunze numai in partea inferioara.

Frunzele opuse sunt linear-lanceolate, acute, pe margini ciliate, cele inferioare cenusii, de 1-2 cm lungime si 1,5-2 mm latime, pe ambele fete paroase, cu peri ramificati, stelati, de cele superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6 mm latime, mai putin paroase. Frunzele lavandei nu cad toamna la sfarsitul vegetatiei.

Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorita glandelor oleifere, sunt grupate intr-o

inflorescenta speciforma. Florile prezinta un caliciu lung de 5-6 cm, cilindric, usor latit spre varf, cu 4 dinti scurti, obtuzi si cu un bobisor lat-oval, de cca 1 mm; caliciul este des paros si glandulos, albastru-cenusiu. Corola este de culoare violeta-albastruie uneori albastra deschis pana la alba. Infloreste in luna iulie.

Fructele sunt 4 mucule, situate la baza caliciului persistent, cu suprafata bruna sau cenusie, neteda si lucioasa. Greutatea a 1000 de seminte este de 0,873 g.

Lavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o planta alogoma, entomofila si prin inmultire generativa produce numerosi indivizi cu variabilitate morfogenetica chimica si cu eficienta economica diferentiata.

Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab permeabila, fapt pentru care

germineaza si rasar intr-o perioada indelungata. Dupa rasarire plantele de lavanda formeaza tufe, ca urmare a aparitiei de noi ramificatii, sporind totodata productia de inflorescente.

Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea frunzelor se realizeaza treptat, in timpul

perioadei de repaus o parte din frunzele batrane se usuca si cad.

Factorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii de lavanda este temperatura. Plantele de lavanda pornesc in vegetatie la temperaturi medii zilnice ale aerului in jurul a 10 C. Samanta semanata in pragul iernii direct in camp sau in straturi reci rasare in masa primavara, la 12-15 C, daca are umiditatea necesara. Lavanda rezista foarte bine la temperaturi de -15 C, fara a fi acoperita cu un strat de zapada si la temperaturi de -31 C, atunci cand stratul de zapada are grosime de 40-50 cm. Lavanda si lavandinul sunt specii iubitoare de lumina.

Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita in zona de origine, in mod spontan, pana la 1700-1800 m inaltime. Atat procentul de ulei volatil cat si continutul in acetat linalil sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda creste pe locuri mai inalte, cu atat productia de ulei volatil este mai scazuta, dar de o calitate superioara, dat fiind continutul mai mare in acetat de linalil.

Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri caracteristice pentru plantele colinare sau muntoase. Rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand lavanda se cultiva pe soluri adanci, bogate in calcar, permeabile si cu apa freatica la adancime de cel putin 2-2,5 m.

Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede nu sunt indicate pentru cultura lavandei.

Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol cantitati mari de substante nutritive. Lavanda si lavandinul sunt subarbusti pereni. Acestia se cultiva pe acelasi loc 20-30 de ani, deci nu pot intra in rotatia culturilor.

Lavanda este un bun mijlocitor antierozional si de aceea ea poate ocupa terenuri in panta dar al caror unghi de inclinare sa nu depaseasca 15. De asemenea se vor alege terenuri absolut curate de buruieni perene.

Prin administrarea ingrasamintelor se creeaza posibilitatea imbunataririi fertilizarii solului, se

realizeaza conditii de viata si de activitate microorganismelor din sol, se asigura o buna crestere si dezvoltare a plantelor, implicit sporirea productiei.

Gunoiul de grajd, administrat la plantare, impreuna cu ingrasamintele minerale din cursul

vegetatiei actioneaza favorabil asupra plantelor de lavanda. In concluzie, ingrasamintele organice se aplica la infiintarea plantatiei, ingrasamintele pe baza de fosfor si potasiu (pe solurile sarace in aceste elemente) se administreaza atat la infiintarea cat si toamna, o data cu ultima prasila, iar cele pe baza de azot primavara timpuriu, in mustul zapezii.

Semanatul se poate efectua atat toamna tarziu, octombrie-noiembrie cat si primavara devreme,

februarie- martie, dar numai in straturi special pregatite, care trebuie sa aiba o latime de 1-1,2 m si o lungime 8-10 m si chiar mai mult, intre straturi lasandu-se poteci late de 40- 50 cm.

In cazul lavandei materia prima se prelucreaza imediat dupa recoltare.

Inflorescentele plantei de lavanda se folosesc aproape in exclusivitate pentru obtinerea uleiului volatil.